Poate pare stupid, dar la 6 dimineata, am ajuns sa ma uit la poze vechi si sa citesc niste comentarii care pur si simplu m-au facut sa tremur.. Daca nu de dor, atunci de ciuda. De ciuda ca totul s-a terminat brusc, fara explicatie, lasandu-ma sa-mi pun mii de intrebari la care oricum nu voi primi raspuns.
Chiar nu pot intelege aceasta raceala din partea ta. Indiferenta totala..
Regret ca nu am taria altor persoane, sa fiu in stare sa calc in picioare toate amintirile pe care le am cu..cineva special.. Sa nu imi fie greu sa ignor ce a fost si sa uit.. Sa ma pot preface ca, de fapt, nici nu s-a intamplat.
Mi-e ciuda!
Nu esti singura, care gandeste asa.
RăspundețiȘtergere