Da.. Dependenta.. Dependenta aceea fata de lucrurile care te fac fericit, sau cel putin te relaxeaza. Eu sunt dependenta.. Acum se pare ca de scris. Si chiar scriu de placere.. Pentru ca ma relaxeaza, pentru ca imi place sa vad ceea ce gandesc, pentru ca sunt singura persoana care are dreptate in toate, desi de nenumarate ori ma contrazic in acelasi paragraf.
Scriu pentru ca daca nu as scrie, as lua-o razna. As avea mai mult timp sa gandesc, ceea ce nu vreau sa fac.. pentru ca ma deprima. Gandurile mele sunt mult prea negre pentru binele meu asa ca scriu, scriu pe langa si despre orice subiect care imi vine in cap. Nu scriu cum scriam inainte pentru ca nu mai am inspiratie, doar dorinta de a ma descarca.
Dar nu.. Vreau sa cred ca scriu cu un scop. Poate ca nimeni nu va citi asta, dar eu sigur voi da vreodata peste postarea asta, o voi citi si-mi voi aminti exact ce simteam in momentul.. in care am scris-o, evident.
Blah blah..
Pai, da. Si cam asa. Incerc sa ignor faptul ca vreau sa scriu despre lucruri mult prea negative, asa ca da, ma prostesc. Si nu ca mi-ar face placere, dar macar mai trece timpul.
Imi place mai mult sa scriu la o tastatura decat cu un pix.. Pentru ca e mai usor, e mai dragut si nu sunt nevoita sa-mi citesc scrisul ingrozitor.
Si fara sens? De ce? Pai hai sa fim seriosi.. Vede cineva vreo logica la ce am scris mai sus? Doar eu poate o vad, dar eu nu ma pun pentru ca sunt eu si nimeni altcineva.
Acel eu.. de mult pierdut.. acel eu in continua transformare.. acel EU pe care il urasc acum.. pe care niciodata nu l-am iubit cu adevarat, dar l-am acceptat cu ajutorul LUI. Acel EL pe care il iubesc.. acel EL de care nu vreau niciodata sa ma departez.. pentru ca doar si numai acel EL ma poate tine in viata asa cum vreau eu sa traiesc.
Prea depresiv? Prea stupid? Prea.. stilul meu neglijent.. Dar asta sunt eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu