De fapt si de drept, te iubesc. Si nimeni sau nimic nu poate schimba asta. Pentru ca te pastrez intr-un loc sigur si permanent din inima mea. Ideea este ca tu esti acel 'EL' pe care l-am asteptat si de care am nevoie sa fiu fericita cu adevarat. Dar mai important, pentru ca ma iubesti si esti minunat cu mine. Pentru ca si tu ai nevoie de mine cum am eu nevoie de tine, pentru ca si tu vrei ca viitorul sa depinda de noi, sa se invarta in jurul nostru. Te iubesc pentru ca ma simt extraordinar in preajma ta si pentru ca fara tine m-as sufoca. Te iubesc pentru ca inima imi tresare in fiecare dimineata cu gandul ca a mai trecut o zi si inca sunt a ta si tu al meu.
Cuvinte ar fi multe pentru a exprima ceea ce simt cu adevarat pentru tine, clisee si cuvinte extraordinare pe care meriti sa le auzi. Dar stiu ca cel mai bun mod de a le spune e in timp real, fata in fata.
Pentru acest motiv inchei zicand : te iubesc si te voi iubi mereu. And that's a promise :)
duminică, 30 ianuarie 2011
miercuri, 26 ianuarie 2011
Addiction.. (Fara Sens.)
Da.. Dependenta.. Dependenta aceea fata de lucrurile care te fac fericit, sau cel putin te relaxeaza. Eu sunt dependenta.. Acum se pare ca de scris. Si chiar scriu de placere.. Pentru ca ma relaxeaza, pentru ca imi place sa vad ceea ce gandesc, pentru ca sunt singura persoana care are dreptate in toate, desi de nenumarate ori ma contrazic in acelasi paragraf.
Scriu pentru ca daca nu as scrie, as lua-o razna. As avea mai mult timp sa gandesc, ceea ce nu vreau sa fac.. pentru ca ma deprima. Gandurile mele sunt mult prea negre pentru binele meu asa ca scriu, scriu pe langa si despre orice subiect care imi vine in cap. Nu scriu cum scriam inainte pentru ca nu mai am inspiratie, doar dorinta de a ma descarca.
Dar nu.. Vreau sa cred ca scriu cu un scop. Poate ca nimeni nu va citi asta, dar eu sigur voi da vreodata peste postarea asta, o voi citi si-mi voi aminti exact ce simteam in momentul.. in care am scris-o, evident.
Blah blah..
Pai, da. Si cam asa. Incerc sa ignor faptul ca vreau sa scriu despre lucruri mult prea negative, asa ca da, ma prostesc. Si nu ca mi-ar face placere, dar macar mai trece timpul.
Imi place mai mult sa scriu la o tastatura decat cu un pix.. Pentru ca e mai usor, e mai dragut si nu sunt nevoita sa-mi citesc scrisul ingrozitor.
Si fara sens? De ce? Pai hai sa fim seriosi.. Vede cineva vreo logica la ce am scris mai sus? Doar eu poate o vad, dar eu nu ma pun pentru ca sunt eu si nimeni altcineva.
Acel eu.. de mult pierdut.. acel eu in continua transformare.. acel EU pe care il urasc acum.. pe care niciodata nu l-am iubit cu adevarat, dar l-am acceptat cu ajutorul LUI. Acel EL pe care il iubesc.. acel EL de care nu vreau niciodata sa ma departez.. pentru ca doar si numai acel EL ma poate tine in viata asa cum vreau eu sa traiesc.
Prea depresiv? Prea stupid? Prea.. stilul meu neglijent.. Dar asta sunt eu.
Scriu pentru ca daca nu as scrie, as lua-o razna. As avea mai mult timp sa gandesc, ceea ce nu vreau sa fac.. pentru ca ma deprima. Gandurile mele sunt mult prea negre pentru binele meu asa ca scriu, scriu pe langa si despre orice subiect care imi vine in cap. Nu scriu cum scriam inainte pentru ca nu mai am inspiratie, doar dorinta de a ma descarca.
Dar nu.. Vreau sa cred ca scriu cu un scop. Poate ca nimeni nu va citi asta, dar eu sigur voi da vreodata peste postarea asta, o voi citi si-mi voi aminti exact ce simteam in momentul.. in care am scris-o, evident.
Blah blah..
Pai, da. Si cam asa. Incerc sa ignor faptul ca vreau sa scriu despre lucruri mult prea negative, asa ca da, ma prostesc. Si nu ca mi-ar face placere, dar macar mai trece timpul.
Imi place mai mult sa scriu la o tastatura decat cu un pix.. Pentru ca e mai usor, e mai dragut si nu sunt nevoita sa-mi citesc scrisul ingrozitor.
Si fara sens? De ce? Pai hai sa fim seriosi.. Vede cineva vreo logica la ce am scris mai sus? Doar eu poate o vad, dar eu nu ma pun pentru ca sunt eu si nimeni altcineva.
Acel eu.. de mult pierdut.. acel eu in continua transformare.. acel EU pe care il urasc acum.. pe care niciodata nu l-am iubit cu adevarat, dar l-am acceptat cu ajutorul LUI. Acel EL pe care il iubesc.. acel EL de care nu vreau niciodata sa ma departez.. pentru ca doar si numai acel EL ma poate tine in viata asa cum vreau eu sa traiesc.
Prea depresiv? Prea stupid? Prea.. stilul meu neglijent.. Dar asta sunt eu.
marți, 25 ianuarie 2011
Spre infinit...
Incerc sa raman pozitiva, desi vad atata negativism in jurul meu. Totusi, ma simt inconjurata de nimic, de nimeni si tind sa cred ca sfarsitul e aproape. Dar hai sa nu il privesc precum un sfarsit, ci precum un infinit pe cale sa ma rapeasca, sa ma invarta si sa ma aseze intr-un loc mai bun.
Nu sunt perfecta. Fac o multime de greseli, greseli care ma definesc.. in ochii unora in bine, in locul unora in rau, si in ochii unor persoane foarte putine, ma definesc ca fiind normala. Totusi, imi regret unele decizii, unele fapte dar mai ales unele fapte pe care nu le-am facut. Regret ca totul se poate destrama la prima clipa in care imi pierd mintile si fac ceva.. ceva ce nu ar trebui sa fac.
Vorbesc aiurea si poate fara sens pentru unii, dar in ceea ce ma priveste, nimic legat de mine nu are sens. Totul e ciudat, ca si mine de altfel, totul e putin stupid. Dar nu pot face nimic in legatura cu asta, pentru ca asa sunt eu. Asa am ajuns sa fiu datorita persoanelor din jurul meu, datorita faptelor care s-au intamplat in jurul meu si care m-au prins si pe mine la mijloc. Datorita persoanelor care nu au putut sau stiut sa ma invete altfel. Si pot spune clar si raspicat nu am avut norocul sa simt o persoana langa mine care sa ma invete binele.
Da.. Deja nici eu nu ma mai inteleg. Dar continui sa scriu pentru ca asta ma linisteste.. Asta ma face ceea ce sunt, si nu voi inceta sa scriu niciodata, atata timp cat traiesc si am macar un pix si o foaie.
Vreau doar sa nu fiu singura. Cam atat vreau de la viata. Nu averi.. Fericire alaturi de acel cineva.. Sper doar sa ajung sa fiu fericita inainte sa cad in depresia din care stiu bine ca nu ma mai poate scoate nimeni.. Si in momentul acela, nu voi mai fi. In momentul acela voi face iar prostia.. Ei bine, Prostia!
Cam atat presupun.. Am scris doar sa ma racoresc.. Stiu ca nu are sens, dar ma bantuiau multe ganduri, si chiar daca a fost in mod subtil, am reusit sa mi le mai scot din cap. Sper ca ma va ajuta asta..
Pe curand.
Nu sunt perfecta. Fac o multime de greseli, greseli care ma definesc.. in ochii unora in bine, in locul unora in rau, si in ochii unor persoane foarte putine, ma definesc ca fiind normala. Totusi, imi regret unele decizii, unele fapte dar mai ales unele fapte pe care nu le-am facut. Regret ca totul se poate destrama la prima clipa in care imi pierd mintile si fac ceva.. ceva ce nu ar trebui sa fac.
Vorbesc aiurea si poate fara sens pentru unii, dar in ceea ce ma priveste, nimic legat de mine nu are sens. Totul e ciudat, ca si mine de altfel, totul e putin stupid. Dar nu pot face nimic in legatura cu asta, pentru ca asa sunt eu. Asa am ajuns sa fiu datorita persoanelor din jurul meu, datorita faptelor care s-au intamplat in jurul meu si care m-au prins si pe mine la mijloc. Datorita persoanelor care nu au putut sau stiut sa ma invete altfel. Si pot spune clar si raspicat nu am avut norocul sa simt o persoana langa mine care sa ma invete binele.
Da.. Deja nici eu nu ma mai inteleg. Dar continui sa scriu pentru ca asta ma linisteste.. Asta ma face ceea ce sunt, si nu voi inceta sa scriu niciodata, atata timp cat traiesc si am macar un pix si o foaie.
Vreau doar sa nu fiu singura. Cam atat vreau de la viata. Nu averi.. Fericire alaturi de acel cineva.. Sper doar sa ajung sa fiu fericita inainte sa cad in depresia din care stiu bine ca nu ma mai poate scoate nimeni.. Si in momentul acela, nu voi mai fi. In momentul acela voi face iar prostia.. Ei bine, Prostia!
Cam atat presupun.. Am scris doar sa ma racoresc.. Stiu ca nu are sens, dar ma bantuiau multe ganduri, si chiar daca a fost in mod subtil, am reusit sa mi le mai scot din cap. Sper ca ma va ajuta asta..
Pe curand.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)