Time..

Timpul...

"Nu poti sa ma vezi, dar sunt intotdeauna prezent.
Poti sa alergi oricat de repede, tot nu-mi vei scapa.
Poti sa mi te impotrivesti din toate puterile, nu ma vei infrange niciodata.
Ucid cand vreau, dar nimeni nu poate sa ma dea pe mana legii. Cine sunt?
Batranul Timp."

O ghicitoare.. Asa incepe cartea pe care tocmai am luat-o de la biblioteca : Luna rece. Jeffery Deaver este considerat unul dintre cei mai apreciati autori de thrillere politiste si abia astept sa-i pot citi romanul.

"Timpul e mort atata vreme cat e masurat de rotite; numai cand ceasul se opreste timpul capata viata."
WILLIAM FAULKNER

"Timpul e focul in care ardem."
DELMORE SCHARTZ

"Timpul e un profesor excelent, dar din nefericire isi omoara toti invataceii."
LOUIS-HECTOR BERLIOZ

"Ce esti deci timpul? Daca nu ma intreaba nimeni, stiu ce este. Daca vreau sa-i explic cuiva, nu stiu.."
SF. AUGUSTIN

Asadar.. Ce este timpul? Sincera sa fiu, prefer al 2-lea si ultimul citat.. Mi se par esentiale daca ar fi sa descriu ce cred eu despre "timp". E o generalitate. O stare de spirit.. Pentru ca nu exista. Exista doar un infinit.. Iar notiunea de timp vrea sa stabileasca niste granite in ceea ce numim noi infinit.. Ani, zile, ore, minute, secunde.. Sunt doar niste termeni inventati pentru a ne usura noua viata.. Dar nu exista. Exista doar un intreg pe care nu vom putea niciodata sa-l masuram.. pentru ca este.. infinit.

Postarea de la miezul noptii.

Cum se incepe o postare neobisnuita? Si ce anume face o postare.. neobisnuita? Diferentele subtile dintre obisnuit si neobisnuit chiar pot fi vizibile cu ochiul liber? Ma indoiesc. Ochiul experimentat poate distinge orice ciudatenie, dar noi, restul, nu suntem capabili de asa ceva, desi ne place sa credem ca suntem.. Nu cred ca sunt in stare sa scriu ceva obisnuit in seara asta, dar stiu sigur ca voi scrie ceva.

Totusi.. in postarile mele, eu hotarasc ce e ciudat si ce e banal. Si eu nu sunt banala.. Sunt un fel de excentric dar cu un strop de.. normal. Sau cel putin asta aleg eu sa cred. Motivul pentru care fac asta este pentru ca am nevoie de incurajarea care mi-o ofera acest gand.. Unicitatea este pentru mine arma suprema. Cu ea poti cuceri lumea :) Trebuie doar sa stii sa te faci remarcat si sa domini prin tot ceea ce tine de tine si de unicitatea ta. Pana la urma, toti cucerim lumea.. Toti suntem, chiar si pentru un timp foarte scurt, niste zei.. suntem divini prin faptul ca existam si ca la un moment dat, in aceasta viata instabila, am avut o clipa de suprema stima de sine. Acel moment ne defineste viitorul.. pentru ca de indata ce ai simtit placerea sentimentului de suprematie si poate chiar nemurire, iti controlezi altfel viitorul.. Faci altfel lucrurile astfel incat sa mentii acel sentiment minunat..

Acest segment a fost relatat prin canalul meu optimist.

Revenind la obisnuita mea stare de pesimista.

Sentimentul de care vorbeam cand inca vedeam roz in jurul meu, sentimentul acela minunat.. nu este decat o minciuna. Si zic asta pentru ca.. am avut sentimentul! Poate nu numai o data, si asta cu atat mai bine deoarece demonstrez ca este justificat pesimismul meu.. Si acesta spune ca e o amagire. Noi.. rasa umana, nu suntem decat niste resturi.. Suntem aproape.. nimic. Totul in jurul nostru este mai mare, mai puternic, mai durabil decat noi. Poate ne simtim superiori fata de ce se afla pe acest Pamant, dar nu suntem! Alegem sa credem asta pentru ca ne este frica. Ne este frica de necunoscut, de moarte, de inferioritate. Asa ca alegem sa justificam toate astea prin diferite modalitati. Necunoscutul il justificam prin Dumnezeu, moartea tot prin Dumnezeu.. iar inferioritatea, ei bine, nu o justificam, ci o ascundem sub o masca de asa zisa "superioritate". Superioritate despre care nu voi vorbi pentru ca deja am debitat prea mult si vreau sa pastrez acest subiect pentru momentul in care voi putea cu adevarat sa il.. dezbat.

Postarea mea, desi poate putin.. ciudata, am scris-o intre 12 fara 23 si 12 si 10. Pauzele lungi si dese... cheia marilor succese!