E Sambata dimineata. Si postarea asta va fi despre un film.. Like.. AWESOME! Si imi permit sa scriu cu Caps "awesome" pentru ca aproape imi vine sa tip cand imi aduc aminte de el! Anyway, va pun un trailer si chiar va recomand sa-l vedeti, mai ales daca sunteti amatori de filme de actiune. Ah da! Si inca ceva.. John Travolta is HOT in this movie! Judge me however you want, I still think he`s HOT.
Dar gata. Trailer-ul in.. 3..
2..
1..
TEEHEE!
[Daca l-ati vazut si nu v-a placut sau daca urmeaza sa-l vedeti si n-o sa va placa, as vrea sa stiu de ce. Pareri bune am auzit legate de film, dar rele.. Nu. Si as fi curioasa sa stiu de ce nu v-a atins la inima :))]
sâmbătă, 29 mai 2010
miercuri, 26 mai 2010
Prima postare e intotdeauna cea mai ciudata.
De ce? Pentru ca habar nu ai ce sa scrii. Sau cel putin eu habar nu am. Dar asta nu ma opreste. Am sa scriu.. De fapt, am sa transcriu ce am scris pentru cineva.. am scris despre mine pentru ca a avut nevoie. Si-o iubesc. Si-am ajutat-o. Dar cand am recitit ce am scris pentru ea, mi-am dat seama ca.. as putea sa postez asta despre mine. Pentru ca e adevarul despre mine si cine vrea sa-l stie, sa-l stie. Poate va ajuta cu ceva.
Cine sunt eu?...
Cine sunt eu..? Un om pus pe pamant sa-l tina in functiune. As putea spune ca sunt un ajutor, sunt de folos.. Sunt poate o unealta. Dar sunt. Momentan.
Eu sunt ceea ce nu ar putea nimeni sa fie vreodata. Unicitatea mea se rezuma la gandire.. aparentele mai devreme sau mai tarziu pot fi asemenea la mai mult decat o persoana. Dar gandirea.. Nu. Ea e unica. Mintea mea e doar a mea. Sunt om. Da. Un om cu probleme, cu greutati si ganduri. Am ganduri negre, albe, si spre deosebire de alti oameni, si gri. Eu sunt optimista, pesimista si realista. Dar niciodata cand trebuie.. incurc, dau in bara si gasesc greselile mele in alte persoane, dar niciodata nu le iau in considerare. Pentru ca viata mea e a mea, mintea mea e doar a mea si nimeni nu ma poate ajuta sa trec prin viata mea mai bine decat mine. Incerc sa pastrez o legatura de prietenie cu mine.. dar nu reusesc intotdeauna sa-mi fac pe plac. Ma enervez si ma dau batuta.. dar doar pentru moment.. pentru ca intotdeauna ma ridic si o iau de la capat. Asta imi place la mine. Asta ma face pe mine ceea ce sunt si de asta ma plac uneori.
Eu am inceput prin a fi un copil.. un copil fericit. Am fost altcineva. Pana m-am descoperit.. de curand. Mi-a luat mult sa aflu cine sunt. Si poate inca n-am ajuns la o concluzie, dar sigur sunt pe aproape. Pentru ca sunt perseverenta in a ma cunoaste.. e o activitate ce ma atrage.. daca o pot numi activitate. Altii ar numi-o pierdere de timp, pentru ca niciodata nu ma multumesc.. nimic nu ma multumeste. As putea spune ca sunt pretentioasa. Dar de ce nu as fi? Pana la urma, e vorba de mine. Vreau ce-I mai bun pentru mine pentru ca momentan ma iubesc.. cand asta se va termina, sigur voi inceta sa ma multumesc. Pana atunci, incerc. Macar eu..
Eu am ajuns sa fiu ceea ce sunt doar prin intermediul persoanelor din jurul meu. Poate neg asta de multe ori, dar asta fac eu. Nimic nou. Eu sunt rezultatul societatii asimilate cu imaginatia mea si a celor din jurul meu. Altfel nu ma pot explica. Sunt o enigma pentru mine. Cu atat mai mult pentru cei din jurul meu. Dar cei ce m-au adus pana aici stiu despre mine destule.. dar nu destule. Niciodata nu vor sti destul de mult despre mine. Nici macar eu.. care incerc de aproape 19 ani sa aflu ce-I cu mine.. nu reusesc si sunt perfect constienta ca niciodata nu voi reusi.
Eu sunt cea care scrie aceste randuri.. fara a gandi inainte.. nu. Eu imi pastrez gandurile.. Sigur voi avea nevoie de ele alta data.. pentru ca eu am mereu nevoie de ceva.. Sunt dependenta de multe lucruri.. dar nu recunosc. De ce? Pentru ca asa vreau eu.. ce alt motiv mai bun as avea?
Eu urasc. Si iubesc. Am sentimente. Dar sentimentele mele nu sunt destul de usor de concentrat in cateva randuri incat sa incerc sa fac asta.. nu. Sentimentele mele sunt complexe, prea complexe pentru mine, prea complexe pentru a incerca sa mi le destainui singura.
Eu vreau sa ajung cineva.. desi intr-o zi stiu ca voi ajunge un nimeni. Pentru ca asta se va intampla. Inevitabil. Dar nu.. nu ma voi gandi la asta acum. Pentru ca eu inca sunt.. sunt inca aici, scriind aceste randuri, sperand ca intr-o zi sa inteleg de ce le-am scris, de ce m-am autointitulat “om”, de ce am avut curiozitatea sa intreb de mine.. si sa-mi raspund asa. Poate cand voi fi.. in viitor, voi vrea sa schimb ce-am scris acum despre mine. Dar n-o voi face. Pentru ca imi voi da seama ca pe moment, am fost exact ce am fost si tocmai pentru asta am scris ce sunt.. pentru ca sunt. Cand voi fi, voi fi.. dar momentan sunt.
Eu sunt complicata. Ma contrazic mult. E parte din mine.. am multe parti care se contrazic intre ele. Sunt total altfel decat par. Poate ca la mine aparentele chiar inseala. Par normala.. dar nimic legat de mine nu e normal. Ma consider o straina printre oameni, desi indraznesc sa ma gandesc la mine ca la un om.. pentru ca e singurul lucru pe care il pot face. Sa ma consider om.. altfel, ce-as fi? As putea sa fiu ce vreau.. dar nu inca.. poate mai tarziu. Poate mai tarziu voi fi altceva.. voi fi ce voi vrea eu sa fiu. Cand nimic nu ma mai poate judeca.. Da. Atunci voi fi eu! Voi fi.. dar momentan sunt.
Cine sunt eu? Nu nu.. Ce sunt eu? Cum sunt? Cine.. stiu cine sau nu stiu si nu voi afla niciodata. Dar cum sunt? Sunt fragila. Curioasa.. niciodata pe deplin multumita. Si deloc modesta.. doar ca nu am calitati. Sau cel putin in ochii mei nu gasesc vreo calitate demna de numit “calitate”. Calitatile sunt pretentioase.. Sunt greu de gasit. Sunt si mai greu de pastrat. Calitatile nu ma incanta cu nimic.. Ele sunt acolo doar sa fie numite calitati pentru ca altceva nu am putut gasi. Ca orice altceva, calitatile sunt facute de noi.. noi le inventam, le “descoperim” si le aplicam. Nu se merita sa-mi consum energia vorbind despre ele.. Pentru ca energia mea e pe terminate.. Sunt obosita. Tot timpul sunt obosita. Viata ma oboseste. Aerul pe care il respiri e greu atunci cand tot ce ai in jurul tau te seaca de puteri.. Devine din ce in ce mai greu sa inspiri si fara sa-ti dai seama, ajungi sa ametesti si sa simti cum picioarele iti cedeaza si vrei sa cazi.. dar nici macar atata putere nu ai.. Ajungi sa stai acolo si sa te intrebi cum poti sa iesi din asta.. Sau sunt doar eu? Da.. doar eu pot gandi asa. Pentru ca mintea mea e ciudata.. Sunt ciudata. Sunt eu si pana la urma sunt mandra de asta..
Cam asta sunt eu.. Sau cel putin parerea mea despre mine la miezul noptii intr-o marti.. Ce parere ai tu despre tine? Ca despre mine.. Pai, daca ma cunosti.. Chiar te rog.
Cine sunt eu?...
Cine sunt eu..? Un om pus pe pamant sa-l tina in functiune. As putea spune ca sunt un ajutor, sunt de folos.. Sunt poate o unealta. Dar sunt. Momentan.
Eu sunt ceea ce nu ar putea nimeni sa fie vreodata. Unicitatea mea se rezuma la gandire.. aparentele mai devreme sau mai tarziu pot fi asemenea la mai mult decat o persoana. Dar gandirea.. Nu. Ea e unica. Mintea mea e doar a mea. Sunt om. Da. Un om cu probleme, cu greutati si ganduri. Am ganduri negre, albe, si spre deosebire de alti oameni, si gri. Eu sunt optimista, pesimista si realista. Dar niciodata cand trebuie.. incurc, dau in bara si gasesc greselile mele in alte persoane, dar niciodata nu le iau in considerare. Pentru ca viata mea e a mea, mintea mea e doar a mea si nimeni nu ma poate ajuta sa trec prin viata mea mai bine decat mine. Incerc sa pastrez o legatura de prietenie cu mine.. dar nu reusesc intotdeauna sa-mi fac pe plac. Ma enervez si ma dau batuta.. dar doar pentru moment.. pentru ca intotdeauna ma ridic si o iau de la capat. Asta imi place la mine. Asta ma face pe mine ceea ce sunt si de asta ma plac uneori.
Eu am inceput prin a fi un copil.. un copil fericit. Am fost altcineva. Pana m-am descoperit.. de curand. Mi-a luat mult sa aflu cine sunt. Si poate inca n-am ajuns la o concluzie, dar sigur sunt pe aproape. Pentru ca sunt perseverenta in a ma cunoaste.. e o activitate ce ma atrage.. daca o pot numi activitate. Altii ar numi-o pierdere de timp, pentru ca niciodata nu ma multumesc.. nimic nu ma multumeste. As putea spune ca sunt pretentioasa. Dar de ce nu as fi? Pana la urma, e vorba de mine. Vreau ce-I mai bun pentru mine pentru ca momentan ma iubesc.. cand asta se va termina, sigur voi inceta sa ma multumesc. Pana atunci, incerc. Macar eu..
Eu am ajuns sa fiu ceea ce sunt doar prin intermediul persoanelor din jurul meu. Poate neg asta de multe ori, dar asta fac eu. Nimic nou. Eu sunt rezultatul societatii asimilate cu imaginatia mea si a celor din jurul meu. Altfel nu ma pot explica. Sunt o enigma pentru mine. Cu atat mai mult pentru cei din jurul meu. Dar cei ce m-au adus pana aici stiu despre mine destule.. dar nu destule. Niciodata nu vor sti destul de mult despre mine. Nici macar eu.. care incerc de aproape 19 ani sa aflu ce-I cu mine.. nu reusesc si sunt perfect constienta ca niciodata nu voi reusi.
Eu sunt cea care scrie aceste randuri.. fara a gandi inainte.. nu. Eu imi pastrez gandurile.. Sigur voi avea nevoie de ele alta data.. pentru ca eu am mereu nevoie de ceva.. Sunt dependenta de multe lucruri.. dar nu recunosc. De ce? Pentru ca asa vreau eu.. ce alt motiv mai bun as avea?
Eu urasc. Si iubesc. Am sentimente. Dar sentimentele mele nu sunt destul de usor de concentrat in cateva randuri incat sa incerc sa fac asta.. nu. Sentimentele mele sunt complexe, prea complexe pentru mine, prea complexe pentru a incerca sa mi le destainui singura.
Eu vreau sa ajung cineva.. desi intr-o zi stiu ca voi ajunge un nimeni. Pentru ca asta se va intampla. Inevitabil. Dar nu.. nu ma voi gandi la asta acum. Pentru ca eu inca sunt.. sunt inca aici, scriind aceste randuri, sperand ca intr-o zi sa inteleg de ce le-am scris, de ce m-am autointitulat “om”, de ce am avut curiozitatea sa intreb de mine.. si sa-mi raspund asa. Poate cand voi fi.. in viitor, voi vrea sa schimb ce-am scris acum despre mine. Dar n-o voi face. Pentru ca imi voi da seama ca pe moment, am fost exact ce am fost si tocmai pentru asta am scris ce sunt.. pentru ca sunt. Cand voi fi, voi fi.. dar momentan sunt.
Eu sunt complicata. Ma contrazic mult. E parte din mine.. am multe parti care se contrazic intre ele. Sunt total altfel decat par. Poate ca la mine aparentele chiar inseala. Par normala.. dar nimic legat de mine nu e normal. Ma consider o straina printre oameni, desi indraznesc sa ma gandesc la mine ca la un om.. pentru ca e singurul lucru pe care il pot face. Sa ma consider om.. altfel, ce-as fi? As putea sa fiu ce vreau.. dar nu inca.. poate mai tarziu. Poate mai tarziu voi fi altceva.. voi fi ce voi vrea eu sa fiu. Cand nimic nu ma mai poate judeca.. Da. Atunci voi fi eu! Voi fi.. dar momentan sunt.
Cine sunt eu? Nu nu.. Ce sunt eu? Cum sunt? Cine.. stiu cine sau nu stiu si nu voi afla niciodata. Dar cum sunt? Sunt fragila. Curioasa.. niciodata pe deplin multumita. Si deloc modesta.. doar ca nu am calitati. Sau cel putin in ochii mei nu gasesc vreo calitate demna de numit “calitate”. Calitatile sunt pretentioase.. Sunt greu de gasit. Sunt si mai greu de pastrat. Calitatile nu ma incanta cu nimic.. Ele sunt acolo doar sa fie numite calitati pentru ca altceva nu am putut gasi. Ca orice altceva, calitatile sunt facute de noi.. noi le inventam, le “descoperim” si le aplicam. Nu se merita sa-mi consum energia vorbind despre ele.. Pentru ca energia mea e pe terminate.. Sunt obosita. Tot timpul sunt obosita. Viata ma oboseste. Aerul pe care il respiri e greu atunci cand tot ce ai in jurul tau te seaca de puteri.. Devine din ce in ce mai greu sa inspiri si fara sa-ti dai seama, ajungi sa ametesti si sa simti cum picioarele iti cedeaza si vrei sa cazi.. dar nici macar atata putere nu ai.. Ajungi sa stai acolo si sa te intrebi cum poti sa iesi din asta.. Sau sunt doar eu? Da.. doar eu pot gandi asa. Pentru ca mintea mea e ciudata.. Sunt ciudata. Sunt eu si pana la urma sunt mandra de asta..
Cam asta sunt eu.. Sau cel putin parerea mea despre mine la miezul noptii intr-o marti.. Ce parere ai tu despre tine? Ca despre mine.. Pai, daca ma cunosti.. Chiar te rog.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)